Pentru Irén Arsene Máté, începuturile în antreprenoriat sunt legate de libertatea adusă de anii `90 și de descoperirea unei nișe în cărțile de dezvoltare personală. Află povestea editurii din interviul următor:
Cum a apărut dorința de a fi antreprenor
Poate că pentru noi, cei de vârsta mea, ideea de a deveni antreprenor vine legată neapărat de schimbarea din 90. Adică, dacă trăiești cu capacul pus, dacă nu ai voie să manifești nicio creativitate, nicio idee, te resemnezi într-o stare și oarecum hibernezi acolo.
Deodată, dacă ți se întâmplă și, din fericire, ni s-a întâmplat să avem voie să ne măsurăm, să ieșim în arenă, să putem vorbi despre ce ne place și despre ce am vrea să facem, atunci, acea libertate a fost condiția necesară, dar și ocazia cu care eu, cel puțin, nu am putut să fac altfel. Deci, pentru mine, schimbările din 90 au venit la pachet cu această idee: ”fii antreprenorul tău” și în 3 luni, în primele 3 luni ale anului 90, am renunțat la un post bun la Institutul de Matematică, am renunțat la tot ce știu și am spus că încep ceva. Nu prea știam ce.
După o perioadă în care am făcut tehnoredactare pentru alte edituri și am început să înțeleg această industrie de carte care urma să se nască, să se dezvolte altfel decât era până atunci, mi-am dat seama că ar fi foarte bine să încercăm și noi, mai ales că îmi căzuse în mână o carte de care am avut foarte mare nevoie la un moment dat.
Cartea care a deschis ușa unei lumi pline de provocări și recompense
Cartea lui Carnegie, ”Secretele Succesului”, a fost o carte pe care am vrut să o împărtășesc cu toată lumea, adică pe mine m-a ajutat, am găsit acolo niște răspunsuri pentru perioada aceea, pentru nevoia mea interioară, pentru ceea ce am vrut eu să exprim și atunci am crezut că și ceilalți, citind această carte, pot primi anumite răspunsuri.
Carnegie a cercetat foarte mult în anii 30-40 această psihologie a succesului, de ce unii oameni au succes, unii nu au succes, de ce unii reușesc, de ce alții nu reușesc, iar răspunsurile lui bine fundamentate după cercetări în societatea americănească, vine și ajută și astăzi și formează și astăzi societăți și dau răspunsuri, pentru că, peste tot, oamenii sunt la fel, chiar dacă cercetarea s-a întâmplat în America. Psihologia e cam aceeași.
Povestea editurii Curtea Veche
Prima noastră carte pe care am propus-o a avut un succes foarte mare. Dacă acest succes nu ar fi venit, atunci poate că aș fi abandonat această direcție. Dar succesul a fost atât de mare, încât am simțit că e o nișă, am simțit că este nevoie de acest tip de carte, am simțit că noi trebuie să ne adaptăm schimbărilor și trebuie să găsim răspunsuri și atunci, pentru că nimeni nu ne ajuta, pentru că nimeni nu venea să ne propună soluții, atunci ar fi trebuit să le găsim noi.
Iar aceste cărți care sunt de dezvoltare personală, care sunt de self-help, care erau gândite pentru acea perioadă...deci gândiți-vă că ele vin din...spre sfârșitul anilor 90 până în 2010, să spunem, o formare și o frământare a societății, nu înțelegem neapărat cum să reușim sau cum să devenim. Aceste cărți aduc răspunsuri.
Editura este o afacere de familie, am făcut-o împreună cu soțul meu și acum o continui cu fiul meu, să predăm, dacă se poate, de la o generație la cealaltă afacerea, ceea ce nu este un lucru simplu. Propunerile noastre, ale editurii, iată că se confirmă după 20 de ani, acum venind autorii, având diferite conferințe, povestind din ce în ce mai multe canale și pe voci din ce în ce mai puternice despre aceleași lucruri.
Principalele provocări întâlnite în antreprenoriatul cultural
Acest tip de antreprenoriat, eu l-aș numi antreprenoriat cultural, aproape social, diferă, poate, mult de un antreprenoriat din alt domeniu clasic. Poate că celelalte afaceri sunt un pic mai ușoare, nici nu îmi dau seama. Am avut și această reacție din partea oamenilor de afaceri, cum de reușim să facem un lucru destul de complicat, destul de greu, lipsit de o infrastructură serioasă...pentru noi, infrastructura înseamnă cumva difuzarea, adică un lanț național de librării, de comunicare.
Pe parcursul editurii, au început să apară și momente dificile, unele venite din partea pieței mici, adică interesului mic față de lectură, față de ofertă, pentru că oferi ceea ce se cere. Cererea nu a fost foarte mare în anii ăștia, dar noi am reușit să identificăm acea cerere mică, dar existentă. Adică cum să ne creștem copiii, cum să reacționăm în diferite situații în care ne duce această teribilă schimbare...pentru că, peste schimbarea socială sau a ordinii în care trăim, este și schimbarea asta teribilă tehnologică.
Din postura de antreprenor în cea de scriitor
Nu mi-am imaginat niciodată că am să scriu o carte, iar la aniversarea de 20 de ani a editurii, la 30 de ani de la revoluție, am marcat-o cu o carte. N-a fost o trecere ușoară de la postura de editor la cea de scriitor. Cred că editurile ar trebui să fie mai atente cu autorii, cred că ar trebui să țină mai mult cont de ceea ce face scriitorul, pentru că el acolo într-adevăr își lasă o parte din ființa lui, din multe lucruri interioare.
Cred că în afara bunului obicei de a citi mereu, de a citi zilnic, de a ne găsi prin cărți soluții cum numai acolo există și este ceva care vine...un ajutor teribil care vine dinspre autor, da? Dacă tu reușești să te pui în lumea autorului ăluia, el îți va explica multe lucruri și așa evoluezi și tu. Pe lângă acest obicei de a citi, eu cred că ar trebui încurajat foarte-foarte mult, de la copii până la membrii familiilor, să și scrie.
Planuri de viitor
De a trece la generația următoare, dar este și ideea de a o moderniza puțin, este și ideea de a o digitaliza, este ideea de a reține și de a motiva cumva oamenii cu care lucrăm.
Recomandări pentru antreprenorii la început de drum
Mie mi se pare că oricât de riscantă ar fi o întreprindere antreprenorială sau oricât de greu debutezi, oricât de greu pleacă de pe loc, în orice caz, efortul este mai mic decât a accepta efortul neajunsurilor sărăciei, al nerealizării.
Deci eu recomand să încerce, să-și învingă teama de a fi responsabil de o inițiativă, de a avea răbdarea să o ducă până undeva. Recompensa, desigur, nu vine imediat și să aibă această răbdare. Dar nu e nicio rușine, nu e nicio...nu trebuie să dai nimănui socoteală dacă nu-ți iese. Adică să nu fie teama asta. N-a ieșit, dacă ar fi trebuit undeva să te oprești pe drum, te oprești și faci o altă alegere. Odată ce reușești să verbalizezi, să scoți din tine calitățile pe care le ai, șansele cresc.
