Antreprenoriat verde. Cine n-are, pierde!

Tendințele ultimilor ani arată că în economiile dezvoltate, dar și în cele în curs de dezvoltare, interesul față de mediul natural crește iar guvernele sunt tot mai atente ca firmele să reducă daunele.

De câteva decenii, lumea e martora unei mișcări tot mai vizibile și mai sonore, care ne spune să fim mai atenți cu natura și mai inteligenți ecologic. Printre voci: vedete de film și de televiziune, muzicieni, regizori, politicieni, oameni de știință, sportivi celebri. Tot acest univers este completat de instituții publice specializate, programe educaționale, publicații de profil, ONG-uri, cluburi și o parte a companiilor. Spun o parte, pentru că restul au răspunderea lor pentru problemele de mediu cu care ne confruntăm în prezent.

Tendințele ultimilor ani arată că în economiile dezvoltate, dar și în cele în curs de dezvoltare, interesul față de mediul natural crește iar guvernele sunt tot mai atente ca firmele să reducă daunele. Publicul interesat de subiect crește și el și începe să dezvolte un alt mindset: așteaptă să fie recompensat nu doar prin produse și servicii, ci și prin valori, și știm ce înseamnă loialitatea față de valori în afaceri. Schimbarea e fundamentală.

Pe acest fond, oamenii de afaceri par tot mai preocupați de transparența și de responsabilitatea socială a companiilor iar antreprenoriatul verde devine un concept tot mai prezent. Totuși, rămân destule firme și startup-uri care nu dau importanță subiectului sau îl plasează undeva în plan secundar.

Avem, așadar, și o tabăra, deloc mică, a celor care consideră dezbaterea despre problemele de mediu o găselniță, cu toate că încălzirea globală, defrișările, epuizarea zăcămintelor, calamitățile de tot soiul (în număr tot mai mare și în forme tot mai violente), poluarea etc. nu sunt mituri urbane sau păcăleli, ci realități care ne afectează tot mai mult și pe tot mai mulți. Am putea aduce zeci, dacă nu chiar sute de exemple, inclusiv din România, care demonstrează evidența lor. Am ales doar două, de dată foarte recentă.

Primul, un infografic despre anomaliile variațiilor de temperatură din 1900 încoace, se viralizează încă pe Facebook. Al doilea este ceva mai complex: anul acesta, Ziua mondială a supraconsumului (Earth Overshoot Day), adică data la care umanitatea a consumat totalitatea resurselor pe care planeta le poate produce într-un an, a căzut pe 2 august. Cu alte cuvinte, până de Anul Nou vom trăi „pe datorie”, de parcă am avea la dispoziție 1,7 Pământ, anunță Global Footprint Network și WWF. Problema este că această dată survine tot mai devreme: anul trecut a căzut pe 8 august, în 1997, la finele lunii septembrie, iar în 1970, am dus-o până pe 23 decembrie, adică măsura utilizării resurselor naturale de pe planetă era încă una optimă. Azi, după cum se vede, stăm mult mai prost.

Monologal vs. Dialogal

Gina Williamson și Melissa Scheurermann, două tinere cutezătoare din Hermosa Beach, așezare de coastă din sudul Californiei, au avut o idee deșteaptă: să fabrice ceară biodegradabilă pentru plăci de surfing, localitatea fiind un mic paradis al celor ce se dau pe valuri. Țelurile tandemului au fost de bun simț: să găsească o alternativă viabilă la variantele de ceară tradiționale, doldora de substanțe poluante, și să pună umărul la mai binele comunității, prin păstrarea mai curată a apei oceanului. Dacă povestea se termina și cu ceva dolari în plus, nu era chiar niciun deranj…

Gina și Melissa au toate ingredientele pentru profilul unor antreprenoare veritabile: au identificat potențialul unei oportunități pe piață și au pornit o afacere pentru a o exploata; n-au ezitat să își consume energiile lucrând două luni în extra-program pentru a-și dezvolta produsul; și-au cheltuit economiile pentru a cumpăra ceară de albine și alte substanțe; produsul finit, BT Wax, preparat în bucătăria Ginei, l-au livrat chiar ele câtorva magazine locale de profil; înainte, însă, au convins proprietarii acestor magazine să acorde produsului o expunere cât mai bună pe rafturi. Bineînțeles, în tot acest timp au sperat că afacerea lor va crește și, eventual, vor putea trăi până la adânci bătrâneți fără a mai lucra la vreun angajator.

Mai este, însă, un ingredient: detaliul esențial care face diferența între californience și antreprenorii convenționali este motivația care le-a înhămat la proiect - protejarea mediul natural.

Bineînțeles, și Gina, și Melissa cunosc bine rostul arginților și știu că, înainte de toate, afacerile sunt afaceri. Amândouă au fost conștiente că, până să își promoveze ideile ecologiste, trebuie să joace după regulile pieței. Numai că și ele, și cele/cei care gândesc ca ele aparțin unui „trib” ceva mai special, al celor care cred că se pot face bani și protejând natura, că cele două pot și chiar trebuie să meargă mână în mână. Așa gândește un antreprenor verde sau, în jargonul breslei, ecoprenorul.

În fond, avem diferența dintre două modele: monologal și dialogal. Primul vorbește de antreprenori mai egoiști, centrați pe interesul personal și turați de ideea de a-și maximiza profitul. Cel de-al doilea e mai generos. Capitalismul, spun bătrânii satului global, nu mai e ce-a fost și antreprenorul nu e singurul care contează, a mai apărut cineva în ecuație: comunitatea, cel de lângă tine. Pentru asta, însă, îți trebuie, da, și un dram de idealism, de irațional și de uitare de sine. Pe termen lung, însă, s-ar putea să fie mai bine.

Comunități inteligente

De ce am opta, la urma urmei, pentru antreprenoriat verde? Înainte de un răspuns, am să povestesc despre o experiență personală trăiă cu avangarda mișcării. Prima oară când m-am ciocnit mai zdravăn de preocuparea pentru soluții la probleme de mediu a fost acum mai bine de zece ani, la Seattle, mai la nord de Hermosa Beach. Am fost invitat la o ședință a consiliului local în care cei prezenți au discutat, aproape exclusiv, doar subiecte verzi: unde, ce copaci să mai planteze; cum să amenajeze parcul X; cum să reducă emisiile de gaze (și limitele de viteză) ș.a.

Recunosc, prima reacție a fost că sunt undeva la camera ascunsă și totul nu-i decât o glumă. Nu era! Am aflat apoi că în Seattle și împrejurimi își au sediul central, printre altele, giganți precum Boeing, Amazon, Microsoft, Nordstrom și Starbacks. La așa afaceri, politici pe măsură, mi-am spus.

Seattle și-a păstrat puterea financiară și în anii care au urmat, inclusiv după criza economică, devenind un hub important pentru (pre)antreprenoriat și start-upuri în economia verde. Mai târziu, grație politicilor locale de care aminteam, a fost declarat „orașul smart” nr. 1 al Americii. Tehnologia, inovația, afacerile și grija pentru problemele de mediu evoluează oarecum laolaltă. Un fusion specific comunităților inteligente.

Revenind la întrebare, răspunsul specialiștilor este destul de limpede: antreprenoriat verde înseamnă în primul rând inovație, creativitate, think outside the box. Se spune că un ecoprenor nu face „mâncarea” după o rețetă anume, ci se uită ce are în frigider și încearcă să facă ceva spectaculos din ce găsește acolo. Ca să îl citez pe Günter Pauli, președintele Ecover, producător belgian de produse de curățat ecologice: „Noi nu punem la cale boicoturi. Nu derulăm campanii Greenpeace. Nu am intrat în afaceri ca să atacăm Proctor&Gamble. Nu suntem aici ca să îi luăm la pumni pe cei de la Unilever. Vrem să fim pozitivi și să oferim soluții.”

Pe lângă profit, ecoprenorul economisește bani, protejează natura și, trăgând linie, trăiește mai bine. Și el, și comunitatea de care aparține. Ceea ce îl diferențiază însă esențial de alți antreprenori este că nu acceptă o afacere cu o cultură organizațională în ale cărei valori nu se regăsește. Alegeți-vă, așadar, idei de afaceri în care vă simțiți acasă!

Problemele de mediu există, sporesc, uneori au chip de urgie, dar constituie și o oportunitate. Domenii de exploatat sunt destule: colectare și reciclare de deșeuri, materiale de construcții verzi, ferme și magazine (online) cu produse bio, catering cu mâncare organică, blogging pe teme ecologice și de mediu, peisagistică, design interior, modă sau saloane de cosmetică eco, produse de artă ș.a.

„Suntem o mână de oameni, la propriu. Suntem cinci. Mama și tata, fratele, soțul și eu (Valentina). Mama și tata au vândut apartamentul din Pitești și s-au mutat la casă, în Albota (la 10 km distanță de oraș). Și-au dorit mereu o mică gradină, așa cum au avut la țară, în Teleorman. Noi (soțul și cu mine) le-am propus să își mărească grădina … de vreo 10 ori :). Ei au zis ok, deși erau sceptici: cum să producem legume și să le vindem pe internet? Cine va cumpăra?! Cu îndoieli legate de ce și cum să producem, cu emoții de cum și când vom vinde, am pornit la drum. Am cumpărat teren în sat, aproape de casa părinților, l-am cooptat și pe frate și am început să construim solarii, să alegem semințe, să construim o pagină de Facebook. Am vrut să fim așa cum suntem noi, cu bune și rele, dar sinceri și deschiși. Asa am început pagina de Facebook și așa o avem și acum, după patru ani.”, scriu cei de la Legume de țară, producători de soiuri de legume tradiționale. Despre ei și mulți alții ca ei, puteți afla pe situl PlatFerma.

O altă poveste de succes este cea a Asociației Fructul Secuiesc (ASF) din Zetea, de lângă Odorheiu Secuiesc, care a inițiat dezvoltarea unei întreprinderi comunitare în parteneriat cu Composesoratul local. Centrul de prelucrare a fructelor de pădure și a ciupercilor a implicat membrii comunității într-o activitate productivă pentru a genera venituri pe plan local. Aproximativ 50 de persoane au lucrat în regim sezonier sau permanent în activitatea de prelucrare, 200 de familii (majoritatea romi) obținând venituri constante din colectarea fructelor și a ciupercilor din pădure, iar Composesoratul a asigurat logistica și managementul financiar al întreprinderii.

Centrul a dezvoltat o activitate conexă de pregătire pentru localnici în domeniul prelucrării fructelor și al ciupercilor. Obiectivul final al Centrului a fost acela de a uni comunitatea locală în jurul unor activități profitabile, care să conserve pădurea și să genereze venit pe termen lung, scrie în raportul Green Entrepreneurship, editat de Fundația Româno-Americană, CEED România și Fundația pentru Parteneriat, publicație în care puteți citi și despre alte studii de caz similare din țară. Aș mai adăuga două inițiative, RoRec și Transylvanian Brunch, și o idee, dar mai sunt și altele.

România este o superputere în materie de biodiversitate și wildlife, dar și una dintre țările cu gestionarea cea mai proastă a patrimoniului natural. Câteva teme de reflecție aici, aici și aici. E ca la productivitate: suntem fruntașii Europei la ore lucrate, dar corigenți la eficiență. În privința antreprenoriatului verde, avem inițiative model la nivel micro, dar ele nu inspiră încă și nivelul macro. Mai e de construit. You are here!

Newsletter-ul Startarium. Citește sinteza lunară direct pe e-mail